Archive - noiembrie 2017

Ce vei face cu mesajul?

Deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. (1 Ioan 1:3)

Una dintre cele mai semnificative contribuţii ale tehnologiei în viaţa noastră este mesageria instant. Deşi mesajele scrise au existat cu mult înaintea apariţiei internetului şi a telefoanelor inteligente, apariţia acesteia a redus considerabil costurile, permiţându-ne să trimitem ceva mai mult decât mesaje.

Astăzi, mulţumită aplicaţiilor precum iMessage, BBM, Line, Tango sau altele, poţi trimite mesaje la toate contactele tale foarte rapid şi sigur.

În 2014, s-a întâmplat ceva foarte interesant cu cea mai utilizată aplicaţie de mesagerie, Whatsapp. Astfel, datorită a două liniuţe bifate, verzi, care apar lângă mesaj, poţi să ştii când a primit destinatarul mesajul, deşi acest lucru nu înseamnă că acel mesaj a fost citit. La mijlocul anului 2014, când cealaltă persoană citea mesajul, liniuţele îşi schimbau culoarea, din verde în albastru. Acest lucru a declanşat o avalanşă de comentarii, de glume, de plângeri, de poveşti etc.

De ce atâta agitaţie? Ei bine, cred că ştii ce simţim cu toţii atunci când trimitem un mesaj unui prieten, ştim că a primit mesajul, că l-a citit, dar vedem că nu răspunde. Frustrant, nu-i aşa?

Acum aş vrea să medităm împreună la un lucru. Eu şi cu tine, noi am primit Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Multe persoane s-au jertfit pentru ca noi să îl putem primi şi, citindu-l în fiecare zi, noi putem primi multe binecuvântări, printre care şi mântuirea. Dar, la fel ca un mesaj de pe Whatsapp, nu este suficient să îl citeşti. Autorul lui aşteaptă şi un răspuns din partea noastră şi intenţia Lui este foarte clar exprimată în unele versete: „Fiule, dă-mi inima ta” (Proverbele 23:26); „Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20) sau „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).

Astăzi, tu ai citit mesajul pe care ţi l-a trimis Dumnezeu, acum El aşteaptă să Îi răspunzi. Nu lăsa să vadă că doar ai citit mesajul, Domnul doreşte cu ardoare să afle răspunsul tău.

#răspundelamesaj #Dumnezeuaşteaptăunrăspuns

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Imaginaţie şi perspiraţie

La vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. (Galateni 6:9)

Felix Maria Samaniego a fost un scriitor din secolul al XVIII-lea, care s-a distins prin fabuloasele lui povestiri în versuri. Într-una din ele, Samaniego descrie visurile lui „Perrette şi oala de lapte”, o tânără visătoare, foarte ingenioasă, care vindea lapte la piaţă. Într-o zi, având oala de lapte pe cap, ea a început să viseze ce va face după ce va vinde tot laptele. Cu banii, îşi va cumpăra „o cutie de ouă”, din care vor ieşi zece puişori care, atunci când vor creşte şi se vor face găini, care le va vinde pentru a-şi cumpăra un porc. Porcul se va îngrăşa atât de mult, încât burta îi va atinge pământul.

Apoi ea îl va vinde şi îşi va cumpăra „o vacă voinică şi un viţel care se va zbengui pe câmpie, aproape de cabană.” În timp ce îşi imagina toate acestea, ea s-a împiedicat şi „adio, lapte, bani, ouă, vacă, viţel, porc şi cloşcă.” Samaniego concluziona: „Ce fantezie nebună! Câte palate îţi construieşti în zadar!” Da, poate obiectivele noastre nu sunt uneori decât pură fantezie, visuri în zadar. Niciodată nu îţi vei îndeplini că obiectivele dacă te mulţumeşti doar să visezi, folosindu-ţi doar imaginaţia ta bogată. Imaginaţia ne este utilă doar în măsura în care este însoţită şi de o doză bună de transpiraţie.

În ziua în care am scris devoţionalul pentru astăzi am citit şi povestea lui Tom Toro, caricaturist la revista The New Yorker. Fiind deja tânăr, el tot timpul visa să îşi vadă caricaturile în The New Yorker. Prima caricatură pe care le-a trimis-o a fost respinsă, a doua la fel, până a ajuns la caricatura cu numărul trei sute. Ce altceva ar fi putut să mai facă? A hotărât să meargă să îl viziteze personal pe Bob Mankoff, redactorul revistei. Ce credeţi că i-a spus acesta? „Prietene, desenele tale nu sunt chiar gata.” Dar Toro nu s-a lăsat descurajat. Amintindu-şi de acel moment, el a declarat într-un interviu: „M-am întors acasă, am luat o foaie albă şi am încercat să desenez cu inima.” A continuat să lucreze cu sârguinţă. Într-o zi, după ce trimisese deja şase sute zece caricaturi către revista The New Yorker, a primit din partea lor o scrisoare cu următoarele cuvinte: „Felicitări! Am cumpărat desenul dumneavoastră.”

Critica lui Mankoff l-a determinat pe Tom Toro să lucreze cu şi mai mult entuziasm. Cazul lui ilustrează foarte bine un proverb de-al lui Solomon: „Cine mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă decât cel cu limba linguşitoare” (Proverbele 28:23). Munca lui Toro i-a îndeplinit visul. Noi ce exemplu vom urma? Pe cel al lui Toro sau pe al lăptăresei?

#perseverenţă

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Cel mai puternic!

Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru. (Psalmii 46:1)

Un prieten mi-a povestit o experienţă cu adevărat unică. În timp ce ţinea o campanie de evanghelizare, o vizitatoare l-a chemat la ea de urgenţă. Prietenul meu l-a chemat pe pastorul bisericii şi împreună au mers să o viziteze pe această doamnă interesată. Când au ajuns la casa ei, ea a început să plângă şi nu a mai putut rosti nici măcar un cuvânt. Pentru că situaţia nu s-a schimbat deloc, au hotărât să plece.

După o vreme, pastorul bisericii a avut ocazia să vorbească cu acea femeie. Atunci a întrebat-o care a fost motivul pentru care nu se putea opri din plâns în acea zi. „Pastore, i-a spus ea, l-am căutat pe colegul dumneavoastră pentru că Diavolul mi-a poruncit, mi-a spus că trebuie să îl omor de îndată ce ajunge la mine. Dar când a intrat, cu el era cineva mai puternic decât Diavolul, astfel că nu m-am putut atinge de el. Am plâns pentru că nu mi-am putut duce la îndeplinire sarcina.”

Întotdeauna mi-am pus următoarea întrebare: ce s-ar fi întâmplat cu prietenul meu dacă acel „cineva mai puternic”, Domnul nostru Isus Hristos, nu l-ar fi însoţit în acea zi, pentru a-i fi aproape? De obicei, tinerii nu acordă mare atenţie faptului că noi ducem o luptă continuă „împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac” (Efeseni 6:12). Noi luptăm împotriva unui vrăjmaş real, înzestrat cu puteri speciale. Este mult mai periculos decât Loki şi Thanos. El conduce o ceată de duhuri întunecate, care în fiecare zi răspândesc durere şi suferinţă pe planeta noastră, mai rea decât cea din Batman Begins.

Nu aştepta ca cei din Gardienii galaxiei sau Justiţiarii să vină să te protejeze. Isus este singurul tău Apărător care te poate proteja de Satana şi de armata lui de demoni. Hristos este cel mai puternic personaj din univers. Când a fost pe acest pământ, El a învins forţele speciale ale răului zi după zi. Printr-un singur cuvânt, El a putut linişti valurile care mugeau, a vindecat oamenii de boli incurabile, la auzul vocii Sale cei mai înfricoşători draci ieşeau, mâinile Lui au înmulţit pâinile şi peştii. Da, Isus este singurul supererou din toată istoria omenirii.

Deşi poate nu îţi dai seama, astăzi vei fi expus celor mai teribile atacuri ale vrăjmaşului oamenilor. Tu vei avea nevoie de cineva „mai puternic” decât Satana care să stea de partea ta. Astăzi, vei avea nevoie de ajutorul lui Isus.

#Isusestecelmaiputernic #Isussingurulsupererou

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Succesul care bate la uşa tuturor!

Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări. (Eclesiastul 9:11)

Probabil ai observat deja că îl admir pe Steve Jobs. La moartea lui, lumea a pierdut un mare vizionar. Astăzi, aş vrea să facem o scurtă trecere în revistă a celor mai importante contribuţii pe care Steve Jobs le-a adus lumii prin tehnologie.

În 22 octombrie 2001, Jobs a prezentat lumii iPod-ul pe care se puteau citi fişiere MP3, care s-a vândut în mai mult de două sute de milioane de bucăţi şi care a revoluţionat modul în care obişnuim să ascultăm muzică. În 29 iunie 2007, după multe luni de zvonuri, Steve Jobs lansa iPhone-ul, un telefon inteligent cu ecran tactil care, de la apariţia lui pe piaţă, a devenit etalonul în materie de telefoane inteligente. În 2007 a primit şi distincţia de invenţia anului. Iar la 27 ianuarie 2010, într-una din ultimele lui prezentări în calitate de preşedinte al companiei Apple, Jobs a lansat pe piaţă iPad-ul, cea mai vândută tabletă până în ziua de astăzi.

Ştiai că cel mai interesant lucru dintre cele menţionate mai sus este că Steve Jobs nu a inventat cititorul de MP3. Prima invenţie a fost MPMan F10, a companiei coreene, Saehan Information Systems. Primul telefon inteligent nu a fost inventat de Jobs, ci de IBM Simon Personnel Comunicator, cu prototipul lor din 1992, care a fost scos la vânzare în 1994. Steve nici măcar nu a inventat tableta, prima tabletă a fost Microsoft Table PC, scoasă pe piaţă în 2001, cam cu zece ani înainte de iPad!

De ce ţi-am dat toate aceste informaţii? Ştiu că şi tu eşti în căutarea succesului, că vrei să te autodepăşeşti şi să reuşeşti în viaţă. Poate te întrebi cum să faci acest lucru. Solomon spune că nu este neapărat necesar să fii cel mai iute pentru a câştiga cursa, nici cel mai viteaz pentru a câştiga războiul. Steve Jobs ţi-a transmis că nu este nevoie să fii pionier într-un domeniu, să inventezi ceva pentru a reuşi. Trebuie doar să perseverezi, să faci tot ce ştii mai bine cu ceea ce ai, pentru că „noi toţi avem timp şi circumstanţe”. Ellen White spunea că „Dumnezeu ne oferă ocazii, succesul depinde de modul în care le folosim”. Tu profiţi de ocaziile care ţi-au fost date?

#succes #perseverenţă

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Polimatie

Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul întrun fel, altul într-altul. (1 Corinteni 7:7)

Fritz Kreisler este unul dintre cei mai mari violonişti din istorie. Chiar dacă vârsta de admitere la Conservatorul de Muzică de la Viena era de paisprezece ani, Fritz a devenit cel mai tânăr student, fiind acceptat la vârsta de şapte ani.

La zece ani îşi primeşte diploma, iar pe 10 noiembrie 1888, la nici treisprezece ani, îşi face debutul de concertist în Statele Unite pe Steinway Hall, în oraşul New York. La acea vreme se spunea că „sunet mai perfect ca cel scos de vioara lui Fritz Kreisler nu există”.

Povestirea următoare este spusă de Joseph Ilic Toro în Memoriile unui medic rural, dovedindu-se locul lui Fritz în istoria muzicii. „Într-o cafenea stăteau Jascha Heifetz şi Mischa Elman împreună. Chelnerul a adus un plic adresat „Celui mai mare violonist din lume”. Mischa Elman l-a primit şi i l-a înmânat lui Jascha Heifetz. Acesta, modest, i l-a returnat spunându-i: „Nu. Dumneavoastră sunteţi cel mai mare violonist din lume.” Şi şi-au dat plicul pe rând, atribuindu-şi titlul de maestru suprem al viorii până când, în cele din urmă, s-au hotărât să îl deschidă pentru a găsi o scrisoare care începea prin: „Dragul meu Fritz” (p. 67).

Fritz nu era doar cel mai mare violonist, ci el se distingea de asemenea şi ca excelent pianist, compozitor, pictor şi medic. Cum a ajuns să-şi perfecţioneze toate aceste talente? Ei bine, doar într-un fel: folosindu-le. Incontestabil, Fritz avea darul polimatiei. Ce este aceasta? Este capacitatea de a putea stăpâni mai multe domenii.

Şi tu posezi un talent excepţional. Dacă îl foloseşti într-un mod potrivit, vei ajunge să fii expert în mai multe materii. Nu trebuie decât să pui în practică talentul dat de Isus. Puţin contează de ce natură este el, sau că tu te simţi prea mic, nu uita că fiecare are alt dar. Secretul pentru înmulţirea talentelor pe care deja le ai este să le foloseşti atât pentru propria creştere, cât şi pentru cei care te înconjoară. Asta este ceea ce ne-a învăţat Isus în pilda talanţilor, din Matei 25. Nu îngropa în pământ darul care este în tine. Exersează, lucrează, perfecţionează-l. Dacă te descurci bine într-un domeniu, fii sigur că vei fi bun şi în alte două sau trei.

#polimatie #foloseşte-ţitalentele

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

„Black Friday”

El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire. (1 Petru 2:24)

Astăzi sărbătorim în Statele Unite Black Friday, „vinerea neagră”. Nu te gândi că acest nume face referinţă într-un sens macabru, la lumea demonică. Nu. Este important să dăm două explicaţii când vine vorba de originea acestui termen. Unii sugerează că „vinerea neagră” este o expresie care a fost aleasă de poliţişti din cauza numărului mare de oameni şi vehicule care invadează centrele comerciale şi străzile principalelor oraşe ale Statelor Unite în această zi.

Pe de altă parte, cum „Black Friday” marchează începutul sezonului comercial de Crăciun, sunt unii care sugerează că numele se datorează faptului că registrele contabile ale marilor unităţi comerciale trec de la roşu (deficit) la negru (profit). Cum magazinele propun în această zi importante reduceri, oamenii merg înainte de miezul nopţii pentru a profita de reducerile imbatabile posibile doar în această zi. Atât datorită marilor reduceri de preţuri, cât şi mulțimii de clienți, „Black Friday” a devenit o zi aşteptată cu nerăbdare de unii. În 2014, vânzările au depăşit şaizeci de miliarde de dolari.

Acum două mii de ani, a mai fost o „vinere neagră”, cea mai neagră din istorie. Luca ne povesteşte că în acea vineri, în timp ce Fiul lui Dumnezeu atârna pe cruce, „s-a făcut întuneric peste toată ţara” (Luca 23:44). În acea zi, Dumnezeu a adus cea mai mare jertfă primită de omenire: mântuirea a fost oferită fără plată tuturor. De altfel, în acea „vinere neagră”, la Golgota, Dumnezeu nu a făcut doar o reducere a datoriei noastre, ci a plătit-o integral.

În această „vinere neagră”, Domnul a luat asupra umerilor Săi greutatea întregii tale vinovăţii, s-a încărcat cu toate păcatele tale, pentru ca astăzi să poţi să te bucuri de viaţa veşnică. Ce dragoste măreaţă! Ştii ce este încă bine la această tranzacţie? Este că nu trebuie să stai la coadă ore întregi pentru a primi această extraordinară ofertă a mântuirii. Invitaţia este deschisă tuturor: „Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!” (Isaia 55:1).

#Isusmântuieşte

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Transformare puternică

Duhul Domnului va veni peste tine, […] şi vei fi prefăcut într-alt om. (1 Samuel 10:6)

Pe 21 martie 2015, l-am întâlnit pe Sandy Rodriguez. Sandy nu este o persoană celebră şi nu a făcut nicio descoperire ştiinţifică. Este un tânăr ca mine şi ca tine. Dar vreau ca şi tu să îl cunoşti?

În acea zi eram cu un grup de prieteni, iar el ne-a povestit cum literalmente i-am smuls decizia de a se boteza pe când încă era un beţiv. Toţi m-au privit cu surpriză, iar eu le-am confirmat că l-am convins pe Sandy să se boteze când încă era sub efectul alcoolului. Îmi aduc aminte foarte bine locul exact unde i-am vorbit. Avea 14 sau 15 ani. Ce viitor îl putea aştepta pe un adolescent de vârsta lui prins de patima alcoolului? Situaţia sa era atât de deplorabilă, încât nu mă puteam aştepta la multe. Doar Evanghelia lui Isus putea să-i dea o speranţă de viaţă. Am început să-i predic şi să-i cer să accepte să fie botezat. Iar el a acceptat.

Normal că mai multe persoane s-au opus deciziei mele de a-l boteza, spunând că Sandy nu era pregătit, că decizia lui nu va rezita, că ar trebui să aştept să aducă „roade”. În cele din urmă, un întreg şir de argumente urmăreau să mă împiedice să intru cu Sandy în apa botezului. Nu le-am acordat atenţie şi l-am botezat. Şi ce s-a întâmplat cu Sandy? În primul rând a încetat să mai bea. Acum Sandy este un lider al bisericii. A învăţat engleza, este pe punctul de a termina studiile de inginerie electromecanică şi în acelaşi timp îşi pregăteşte licenţa în matematică. Duhul lui Dumnezeu a făcut din Sandy un alt om.

Experienţa lui Sandy îmi aminteşte de următoarele cuvinte: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)” (Efeseni 2:4,5). Îţi dai seama de momentul în care am primit viaţă? Când eram morţi în păcatele noastre.

Dragă cititor, indiferent de gravitatea situaţiei tale, a viciului, a păcatului, tu îţi poţi preda viaţa lui Isus în acest moment. Iar Dumnezeul care l-a transformat pe Sandy te va transforma şi pe tine. Nu aştepta mult timp. Fă-o acum şi nu vei regreta.

#viaţanouă #Isusmăpoatetransforma

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

23 – partea a doua

Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. (Evrei 10:36)

La sfârşitul deceniului 1980 şi în timpul unei mari părţi a anilor 1990, era foarte obişnuit să-l auzi pe naratorul NBA (Asociaţia Naţională de Baschet) spunând: „Iar acum, din partea Carolinei de Nord, la 1 metru 98, Maiestatea aerului, Michael Jeffrey Jordan!” Atunci Jordan intra în sală purtând numărul 23 pe tricou. Jordan este considerat cel mai bun sportiv al secolului XX. A câştigat de şase ori campionatul naţional de baschet cu echipa sa, a fost de şase ori încoronat ca cel mai bun jucător al finalei, a participat de paisprezece ori în echipa stelelor, a câştigat de cinci ori titlul de cel mai bun jucător al sezonului şi două medalii de aur la Jocurile Olimpice.

Chiar dacă pare greu de crezut ca cineva să cunoască atâtea eşecuri, lui Jordan i s-a întâmplat. Ieri ţi-am povestit că la vârsta de cincisprezece ani a fost exclus din echipa de baschet din cauza staturii (1,80 metri) şi a fost judecat ca fiind „prea slab şi prea fragil”. Cum a putut Jordan să treacă de acest obstacol pentru a deveni superstarul pe care-l admirăm cu toţii? Prin perseverenţă. Una dintre frazele lui celebre este: „Am eşuat de mai multe ori în viaţa mea, de aceea am reuşit.”

Perseverenţa lui Jordan este aproape legendară. Se spune că lansa în fiecare zi două mii de aruncări la coş pe terenul personal de antrenament. După sezonul 1996–1997, Chicago Bulls a înfruntat Jazz Utah pentru a şasea serie dintr-o serie de şapte, scorul era la egalitate. Jordan a jucat 44 din 48 de minute ale meciului, dar cu ardoare. A marcat 38 de puncte şi a adus victoria echipei sale, iar în cele din urmă au câştigat întreaga serie. Una dintre cele mai cunoscute fraze spuse de el pune în evidenţă filosofia vieţii sale: „Unii oameni îşi doresc să vadă un lucru întâmplându-se, alţii visează la acesta, alţii îl realizează.” Fără nicio îndoială, el era dintre cei care au făcut ca lucrurile să se întâmple.

Perseverenţa „Maiestăţii aerului” l-a adus pe culmi. El nu a abandonat lupta, rămânând întotdeauna pe teren, dând tot ce era mai bun din el, până la ultima secundă a jocului. Îmi doresc ca şi tu să perseverezi în îndatoririle tale, în studiile tale, în relaţiile tale interpersonale şi, mai presus de toate, în relaţia ta cu Dumnezeu. Nu uita că „cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit” (Matei 24:13).

#perseverenţă #nutelăsaniciodatăînvins

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

23 – partea I

Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă. (1 Samuel 16:7)

Cu lacrimi în ochi s-a dus spre mama sa şi i-a spus: „Mama, antrenorul nu m-a ales în echipă.” Cum nu dorea să renunţe la posibilitatea de a juca baschet, într-o zi, s-a dus pe teren şi i-a spus antrenorului: „Vă implor, lăsaţi-mă să însoţesc echipa”.

Antrenorul deja îi refuzase cererea de mai multe ori, dar în faţa insistenţelor, i-a spus: „Singura modalitate de a însoţi echipa principală este aceea de a fi pregătit să cari uniformele jucătorilor.” Reacţia băiatului nu s-a lăsat aşteptată: „Dacă de asta aveţi nevoie, pot să o fac.”

Din acel moment, şi-a propus să ajungă să fie un mare jucător de baschet. Exersa zi şi noapte, pentru a-şi îmbunătăţi randamentul. Eforturile sale au fost atât de arzătoare, încât doar într-un an a crescut 13 centimetri. Apoi, ocaziile au început să apară. A primit o bursă de studii la Universitatea Carolina de Nord, unde a strălucit ca unul dintre cei mai buni jucători de la NCAA.

Când a sosit timpul pentru selecţia profesionistă din 1984, Houston a primit-o pe prima. Cine l-a ales? Hakeen Olajuwon. La a doua selecţie a mers la Portland. Este echipa în care se remarcă jucătorii de statură mare, aşa că Portland l-a ales pe Sam Bowie. Chicago l-a ales al treilea pe tânărul din povestea noastră.

Dar povestea nu se încheie aici. Marele vis al acestui tânăr era să semneze un contract cu Adidas, marca cea mai prestigioasă de îmbrăcăminte sport. Dar preferând jucători „mai mari”, Adidas l-a respins pentru că era prea „mic”. Băiatul nostru a fost constrâns să încheie contract cu Nike. Astăzi, clienţii fac cozi lungi pentru a cumpăra o pereche de adidaşi.

Respins a doua oară ca primă opţiune de selecţie, respins de Adidas. Ţi-ai dat seama deja despre cine este vorba, nu-i aşa? Despre Michael Jordan, numărul 23 de la Chicago Bulls. Mai mulţi s-au îndoit că Michael ar putea deveni un mare jucător. Experienţa lui Jordan ne învaţă că următorul sfat al lui Isus este valabil şi astăzi: „Nu judecaţi după înfăţişare” (Ioan 7:24). Astăzi, noi avem cea mai minunată şansă de a pune în practică sfatul Învăţătorului.

#aparenţelesuntînşelătoare #perseverenţă

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Un joc mortal

Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul? Nicidecum! (Romani 6:1,2)

În cartea sa Finding God in Unexpected Places [Găsindu-L pe Dumnezeu în locuri neaşteptate], Phillip Yancey cita un istoric şi critic de artă, Robert Hughes. Potrivit lui Hughes, un om care a fost condamnat pe viaţă a fost trimis într-o închisoare de înaltă securitate pe o insulă australiană. Într-o zi, acest om, fără să fie provocat, s-a ridicat şi a omorât cu sânge rece un alt prizonier.

Când a apărut în faţa judecătorului, asasinul a povestit fără remuşcări cum l-a omorât pe celălalt prizonier. După ce l-a ascultat cu atenţie, judecătorul l-a întrebat:

– De ce v-aţi omorât tovarăşul? Ce v-a împins la asta?

– Sunt obosit de viaţă într-un loc ca acesta, a răspuns asasinul.

– De acord, vă înţeleg. Dar în acest caz, aţi putea să vă aruncaţi în mare şi să terminaţi cu propria viaţă. Dar de ce să omori pe altul?

– Ei bine, eu sunt catolic. Dacă mă sinucid, voi ajunge direct în iad. Dar dacă omor pe altul, înainte de executarea mea voi putea să mă confesez unui preot şi Dumnezeu mă va ierta.

Atunci Yancey se întreabă: „De ce să nu omorâm, aşa cum a făcut acest prizonier australian, dacă ştii deja dinainte că vei primi iertarea” (p. 180).

Ai păcătuit şi tu vreodată în felul acesta? Ai păcătuit cu perfidie şi premeditare, ştiind că, dacă îţi vei cere iertare, Dumnezeu te va ierta? Noi avem tendinţa să credem că totul se rezolvă de îndată ce am primit iertarea divină. Dar problema jocului cu păcatul este că, la final, acesta te poate conduce la un punct în care nu vei mai simţi nici chiar dorinţa de a primi iertarea. Îţi dau un exemplu.

A putut Isus să ierte trădarea lui Iuda? Bineînţeles! Dar Iuda a considerat că soluţia la problema sa era spânzurătoarea. Ce a făcut? Crezi că Iuda îşi planificase să se spânzure? Nu! El planificase doar trădarea lui Isus. Dar păcatul a ajuns să-l stăpânească până acolo încât trădătorul nu a mai vrut să ceară iertare pentru păcatul său.

Chiar dacă Biblia declară că „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit” (Romani 5:20), noi trebuie să fim atenţi şi să nu continuăm să păcătuim, pentru că avem un Dumnezeu al dragostei. Tocmai pentru că slujim unui Dumnezeu care ne iubeşte, noi ar trebui să ne îndepărtăm de păcat.

#unjocpericulos #nutejucacupăcatul

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico