Archive - iunie 2018

Ziduri și poduri

Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea. – Efeseni 2:14

China are unele din cele mai impresionante structuri din lume realizate de mâna omului. Una dintre ele este faimosul Zid Chinezec, a cărui construcţie a început în jurul anului 221 î.Hr., sub conducerea împăratului Qin Shi Huang. Ca un mijloc de a preveni atacurile nomazilor barbari asupra Imperiului Chinez, de-a lungul secolelor a fost extins. Un studiu preliminar sugerează că la început avea doar 8 850 km lungime. Dar în 2012, studiile arheologice mai precise au descoperit că structura sa istorică (inclusiv o serie de fortificaţii) aveau o lungime de 21.196 km.

O altă structură chinezească impresionantă este Marele Pod Danyang-Kunshan, un pod feroviar înalt de 164,8 km lungime, care face legătura între Shanghai şi Nanjing. Podul traversează fluviul Yangtze cu multele sale culturi de orez, canale, râuri şi lacuri. Construit în doar patru ani de către 10 000 de lucrători, podul a fost finalizat în 2010 şi a fost deschis pentru serviciul comercial pe 30 iunie 2011. De departe este cel mai lung pod construit vreodată. Până acum, China are cel mai lung zid şi cel mai lung pod din lume.

Evanghelia ne invită să construim ziduri spirituale puternice, care să ne separe de păcat, şi poduri sociale trainice, care să ne aducă mai aproape de păcătoşii care au nevoie de mântuire. Dar când vine vorba de relaţiile interpersonale, „noi construim prea multe ziduri şi prea puţine poduri”. scria Sir Isaac Newton. Într-adevăr, există mulţi constructori de ziduri cărora nu le este frică să separe căsnicii, familii şi prieteni apropiaţi. Dar există şi constructori de poduri care trec peste tot felul de probleme pentru a reconcilia relaţiile destrămate.

Isus a fost o persoană foarte sociabilă, care a dărâmat multe ziduri sociale în zilele Lui. „El a întrezărit posibilităţi infinite în fiecare făptură omenească. I-a văzut pe oameni aşa cum ar putea să fie, transformaţi de harul Său” (Educaţie, p. 80). „Dacă ne-am smeri înaintea lui Dumnezeu şi am fi buni, cu purtare aleasă, cu inima gingaşă şi plini de milă, ar fi o sută de convertiri la adevăr acolo unde acum nu este decât una” (Mărturii pentru biserică, vol. 9, p. 189).

Cât de diferită ar fi lumea noastră dacă tu şi cu mine am deveni constructori de poduri ca să ducem dragostea mântuitoare a lui Dumnezeu unei lumi care piere!

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Etică evanghelistică

„Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.” – Faptele apostolilor 26:29

Lucrarea misionară este pulsul bisericii şi chiar motivul existenţei sale.

Dar până în ce punct putem evangheliza oamenii fără a trece peste libertatea lor religioasă?

Această întrebare crucială este discutată pe scurt în documentul „Declaraţie oficială despre libertate religioasă, evanghelizare şi prozelitism”, publicat în cadrul Sesiunii generale a Conferinţei Generale din Toronto, Canada, deschisă pe 29 iunie 2000. În acel document se recunoaşte că „libertatea religioasă este un drept de bază al omului,” sugerând că nicio metodă constrângătoare de evanghelizare nu ar trebui folosită. Adventiştii de ziua a şaptea cred că „credinţa şi religia sunt cel mai bine mărturisite când convingerile sunt manifestate şi învăţate cu smerenie şi respect şi mărturia transpusă în viaţa cuiva este în armonie cu mesajul proclamat, conducând la o acceptare liberă şi plină de bucurie a adevărului de cei care sunt evanghelizaţi”.

Când îi invită pe ceilalţi să se alăture bisericii, adventiştii de ziua a şaptea ar trebuie să fie respectuoşi faţă de celelalte biserici. C. Mervyn Maxwell (1925–1999) declara: „Când adventiştii invită un prieten să îşi părăsească denominaţiunea şi să devină adventist de ziua a şaptea, ei nu se aşteaptă ca acesta să renunţe la tot ce ştie ca metodist, baptist, prezbiterian sau catolic. Nici pe departe! El ar trebui să preţuiască şi mai mult în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea fiecare fărâmă frumoasă a adevărului pe care a aflat-o despre Isus în fosta lui biserică, adăugând la lucrurile glorioase pe care le ştia deja marele adevăr descoperit de adventiştii de ziua a şaptea.

„Când un adventist spune că are «adevărul», nu se laudă. Nu este adevărul său. Este adevărul lui Dumnezeu, adevăr pe care Dumnezeu l-a descoperit nu pentru a-şi satisface curiozitatea, ci pentru a-l răspândi oriunde şi tuturor celor care ascultă, oricărui om pentru care Hristos Și-a dat viaţa şi pentru care El trăieşte pentru a-l salva” (Tell It to the World, pp. 113–114).

Unii oameni pun accentul pe libertatea religioasă până acolo încât subminează marea trimitere a lui Hristos (Matei 28:18-20). Alţii accentuează prozelitismul până în punctul în care oamenii nu mai pot hotărî pentru ei înşişi. Noi ar trebui să predicăm Evanghelia cu aceeaşi convingere şi motivație cu care predica Pavel, dar întotdeauna permiţându-le oamenilor să decidă pentru ei.

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Limbajul hainelor

Fata împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărăteşti; ea poartă o haină ţesută cu aur. Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu haine cusute la gherghef şi urmată de fete, însoţitoarele ei, care sunt aduse la tine. – Psalmii 45:13-14

În 28 iunie 1837, la doar 18 ani, regina Victoria a fost încoronată ca monarh al puternicului Regat Unit şi al Irlandei. Cu o înălţime de 1,52 m, ea a domnit timp de 63 de ani şi a influenţat stilul de viaţă (inclusiv stilul vestimentar) al aşa-numitei epoci victoriene. „Înainte de perioada 1837–1901, bărbaţii erau în centrul modei, dar cu o regină la putere, femeile au păşit în faţă. Rolul soţiei era acum să arate statutul şi bunăstarea soţului în public, soţul rămânând undeva în spate” (Sharina Al Falasi). Multe alte personalităţi marcante şi cu renume social au influenţat stilul de viaţă al oamenilor.

În general, discuţiile despre modă şi îmbrăcăminte tind să fie aprinse, controversate şi chiar competitive. Unii cred că un adevărat creştin nu ar trebui să urmeze niciodată moda lumii. Alţii susţin că te poţi îmbrăca așa cum doreşti, deoarece ceea ce contează este interiorul, şi nu exteriorul. Fără îndoială, omul dinăuntru este sursa comportamentului nostru exterior (Marcu 7:21-22). Dar mult mai mult decât un mijloc de a ne acoperi trupurile, hainele sunt nişte simboluri elocvente ale gustului, statutului social şi al valorilor morale personale.

În cartea sa, The Language of Cloths (p. 3), Alison Lurie spune: „Timp de mii de ani fiinţele umane au comunicat între ele mai întâi prin limbajul hainelor. Cu mult înainte de a fi suficient de aproape de tine ca să îţi vorbesc, când ne întâlnim pe stradă, la o întâlnire sau la o petrecere, tu îţi anunţi sexul, vârsta şi clasa prin ceea ce îmbraci – şi foarte posibil să îmi transmiţi informaţii importante (sau să mă dezinformezi) referitoare la ocupaţie, origine, personalitate, opinii, gusturi, dorinţe sexuale şi starea de spirit actuală. Poate nu voi putea exprima în cuvinte ceea ce observ, dar inconştient înmagazinez informaţia şi, simultan, tu faci acelaşi lucru în dreptul meu.” Deci, dacă un creştin este „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5:13-16), cum ar trebui să se îmbrace? Există principii biblice utile care au de-a face cu acest subiect (1 Tim. 2:9-10; 1 Petru 3:3-4). Dar pe scurt, un creştin adevărat ar trebui să se îmbrace ţinând cont de valorile morale înalte şi să aibă o reputaţie bună.

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Orbii vor vedea

În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întuneric, vor vedea. – Isaia 29:18

Noi avem minunata făgăduinţă că în Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu „surzii vor auzi” şi „orbii vor vedea” (Is. 29:18). În timpul lucrării de la început a lui Hristos a fost o pregustare a acestor lucruri (Matei 11:2-5). Dar chiar şi astăzi noi putem face o diferenţă majoră în vieţile celor cu nevoi speciale.

Helen Adams Keller (1880–1968) s-a născut ca un copil normal în Tuscumbia, Alabama, pe 27 iunie 1880. La doar 19 luni a contractat o boală – diagnosticată ca „inflamaţie a creierului” – în urma căreia a surzit şi a orbit. Din anul 1887, Anne Sullivan i-a devenit profesoară şi însoţitoare, ajutând-o să îşi dezvolte capacitatea de a comunica. În 1904, Keller a devenit prima persoană surdă care a obţinut o diplomă în domeniul artelor. Ca un simbol al faptului că a biruit orbirea, muţenia şi surzenia, ea a vizitat mulţi demnitari şi a călătorit în toată lumea prezentând se-minare despre optimism şi speranţă şi promovând cauzele umanitare.

De-a lungul anilor, Keller şi-a format o atitudine foarte pozitivă şi inspiratoare faţă de viaţă. Declaraţiile ei denotă o experienţă de viaţă profundă. Ea spunea următoarele despre cum să învingi problemele: „Deşi lumea este plină de suferinţă, ea abundă şi în biruirea suferinţelor.” Ca urmare a luptelor proprii, ea a putut afirma: „Caracterul nu se poate dezvolta în linişte şi pace. Doar prin experienţa încercării şi a suferinţei sufletul poate fi întărit, viziunea poate fi curăţită, ambiţiile – inspirate şi succesul – atins.”

Keller a mai scos în evidenţă şi valoarea identificării şi folosirii ocaziilor care ne stau la dispoziţie. Ea avertiza: „Când o uşă a fericirii se închide, o alta se deschide; dar adesea noi zăbovim atât de mult în faţa uşii închise, încât nu vedem uşa care a fost deschisă pentru noi.” Pentru ea, „cea mai demnă de milă persoană din lume este cea care poate vedea, dar nu are viziune”. Mai mult, „cele mai bune şi mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute sau atinse. Ele trebuie simţite cu inima”.

După cum spuneam deja, Helen Keller şi-a depăşit limitările fizice în mare parte datorită lui Anne Sullivan, ai cărei ochi şi urechi au fost vedere şi auz pentru ea. Nădăjduind şi aşteptând restaurarea finală a tuturor limitărilor noastre fizice (Apoc. 21:4), şi noi putem face diferenţa în vieţile celor cu nevoi speciale.

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Terapia cu protoni

Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. – Romani 3:23-24

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a identificat „cancerul” ca fiind a doua cauză majoră a deceselor la nivel mondial. Acest termen generic se referă la un grup vast de boli caracterizate de creşterea celulară anormală, dincolo de limitele lor normale, care pot invada părţile învecinate din organism şi chiar se pot răspândi la alte organe. Un punct de referinţă mondial pentru tratamentul cancerului a fost Universitatea Loma Linda, din sudul Californiei.

În 1970, dr. James M. Slater şi echipa lui pentru terapie în cancer au început să dezvolte un sistem care putea exploata la maximum potenţialul pentru tratarea pacienţilor cu particule încărcate. Obiectivul era direcţionarea fasciculului extern de radiaţie înspre ţinta neobservabilă din pacient. Ca parte a acestui program ambiţios, în 1985, dr. Slater a propus universităţii construirea primului accelerator de protoni dintr-un spital, cu o formă de radiere mai precisă decât cele standard sau decât intervenţia chirurgicală.

În ciuda opoziţiei iniţiale îndelungate, în cele din urmă a fost construit Centrul Proton Therapy, în valoare de 45 milioane de dolari. Primul pacient (cu o tumoare oculară) a fost tratat pe 23 octombrie 1990.

Tratamentul tumorilor pe creier a început în martie 1991 şi tratamentele în care se folosea unul dintre portalele de rotaţie au început pe 26 iunie 1991. Peste 150 de persoane primesc tratament în fiecare zi în acest centru, primul de acest fel din Statele Unite.

Sforţările neîntrerupte de a vindeca cancerul, sau cel puţin de a-l ţine sub control, ne pot învăţa o lecţie spirituală importantă. În primul rând, ceea ce este cancerul pentru organismul omului, asta este păcatul pentru viaţa noastră spirituală şi morală. Billy Graham spunea: „Păcatul este ca şi cancerul. Distruge pas cu pas. Încet, fără să îţi dai seama de atacul său perfid, înaintează până când în cele din urmă se pune diagnosticul: bolnav pe moarte.”

În al doilea rând, mult mai eficientă decât poate fi terapia cu protoni în lupta împotriva cancerului este jertfa lui Hristos, care ne curăţă de păcatele noastre. Pavel spune: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Rom. 3:23-24). Deşi unele cancere sunt incurabile, toate păcatele părăsite sunt vindecabile prin jertfa lui Hristos pe cruce! Lăudat să fie Domnul pentru aceasta!

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Legea lui Murphy

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. – Psalmii 23:4

Ţi s-a întâmplat vreodată ca totul să îţi meargă pe dos într-o zi? Dacă a fost doar o zi, ar trebui să fii recunoscător. Pentru unii oameni, „ziua ghinionistă” ţine cam tot timpul.

Roy Cleveland Sullivan (1912–1983) s-a născut în Greene County, Virginia. În 1942 a fost lovit de fulger, la vârsta de 30 de ani; un al doilea fulger l-a lovit în 1969; al treilea în 1970; al patrulea în 1972; al cincilea în 1973; al şaselea în 1976 şi în cele din urmă, ultimul, al şaptelea, pe 25 iunie 1977. Toate cele şapte lovituri au fost înregistrate de îngrijitorul din Parcul Naţional Shenandoah. Dar Sullivan susţinea că şi în copilărie fusese lovit de fulger, evenimente care nu au fost documentate niciodată.

Celor care iubesc matematica, să le spunem că, în medie, probabilitatea ca cineva să fie lovit de fulger de şapte ori ar fi de 1:10 0007 = 1:1028.

Unii mistici ar sugera că Sullivan a fost blestemat. Alţii ar spune că el a fost cu adevărat o victimă a legii lui Murphy, care spune: „Dacă ceva poate merge prost, va merge prost.” Această lege derivă de la căpitanul american Edward A. Murphy (1918–1990), care lucra într-o echipă de ingineri în 1949 la un proiect Air Force, dorind să afle dacă poate rezista la decelerare bruscă, o persoană implicată într-un accident aviatic. Când un inginer a instalat greşit nişte cabluri şi fire în acel proiect, Murphy l-a învinuit pe el: „Dacă se poate face ceva greşit, el o va face.” Totuşi, alte persoane au făcut afirmaţii asemănătoare mult mai devreme.

Legea lui Murphy are un dram de adevăr, dar este prea generalizatoare şi prea pesimistă. Această lege ar putea fi aplicată funestului Roy Sullivan, dar cum rămâne cu majoritatea absolută a populaţiei lumii, care nu s-a confruntat niciodată cu astfel de tragedii? Mai mult decât atât, legea nu ne oferă suficient spaţiu pentru acţiunile disciplinare pline de dragoste ale lui Dumnezeu faţă de creaturile Sale (Apoc. 3:19).

Chiar şi atunci când lucrurile nu merg bine, niciodată nu ar trebui să uităm că Dumnezeu întotdeauna ne poartă de grijă, în zilele însorite, dar şi în zilele înnorate. Regele David spunea: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie” (Ps. 23:4). Priveşte la frumoşii trandafiri de pe marginea drumului şi nu uita de spinii lor!

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Succes cu smerenie

Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.” – Ieremia 9:23

Una dintre cele mai mari provocări în viaţă este să ştii cum să combini succesul cu smerenia. O persoană care pare să fi înţeles acest echilibru a fost şoferul de curse Juan Manuel Fangio, născut pe 24 iunie 1911, în Balcarce, Argentina. În anii 1950, Fangio a câştigat Campionatul Mondial de Formula 1 de cinci ori. Cariera lui a fost în mare parte modelată de acest motto: „Întotdeauna trebuie să te străduieşti să fii cel mai bun, dar niciodată să nu crezi că eşti cel mai bun.”

Lionel Messi, unul dintre cei mai de succes fotbalişti ai tuturor timpurilor s-a născut în 24 iunie 1987, în Rosario, Argentina. Foarte talentat şi bine plătit, Messi a câştigat Balonul de Aur – cel mai mare premiu în fotbal – de cele mai multe ori. Comentând în revista Money Week, Messi spunea: „Banii nu sunt un factor motivator. Banii nu mă emoţionează şi nici nu mă fac să joc mai bine pentru că ar fi vreun beneficiu în a fi bogat.

Eu sunt fericit atunci când am mingea la picioare. Motivaţia mea vine din a juca jocul pe care îl iubesc. Dacă nu aş fi plătit să fiu jucător profesionist de fotbal, aş fi dispus să joc pentru nimic.” Fie că este în sport sau în oricare altă acţiune, întotdeauna ar trebui să ne întrebăm: „În esenţă, ce îmi motivează comportamentul? De ce încerc să fiu mai bun decât toţi ceilalţi?” În Ieremia 9:23 se spune că nu este nimic greşit în a fi „înţelept” şi nici chiar „bogat”, atâta timp cât aceste lucruri nu devin o obsesie şi o sursă de înălţare de sine. Ellen White afirmă că „oamenii nu trebuie înălţaţi ca mari şi minunaţi. Dumnezeu trebuie să fie înălţat” (Lucrarea misionară medicală, p. 168). „Predarea de sine este miezul învăţăturilor lui Hristos” (Hristos, Lumina lumii, p. 523).

A creşte în Hristos înseamnă a fi mai puţin centrat pe tine însuţi şi mai mult pe Hristos. Aceasta înseamnă că niciodată nu ar trebui să ne considerăm stele care dau lumină singure, ci planete care reflectă lumina minunată a lui Hristos, Soarele Neprihănirii (Mal. 4:2). Toate aptitudinile şi realizările noastre ar trebui să Îi aducă slavă şi cinste lui Dumnezeu, Creatorul şi Susţinătorul vieţilor noastre. Cum spune şi Pavel: „Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Cor. 10:31).

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

O viață dublă

Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! – Iacov 4:8

Unii oameni duc o viaţă dublă – una este viaţa publică, considerată cea adevărată, şi cealaltă este viaţa ascunsă, care rămâne neştiută de ceilalţi. Dar de ce se comportă oamenii astfel? James Harvey Robinson (1863–1936) sugera următoarele: „Vorbirea i-a dat omului puterea unică de a duce o viaţă dublă, poate spune un lucru şi să facă cu totul altceva.” Dar vieţile duble derivă de obicei din tendinţa omului de a-şi acoperi comportamentele păcătoase şi imorale.

Există multe moduri în care oamenii îşi formează o viaţă paralelă. De exemplu, pe 23 iunie 2003, Second Life (http://secondlife.com) a fost lansat. Acest website şi alte site-uri captivante le permit oamenilor să scape de viaţa reală şi să înceapă una virtuală, unde să înceapă „relaţii” noi şi palpitante şi să obţină ceea ce le produce plăcere. În majoritatea cazurilor, aceste relaţii paralele sunt păstrate în secret de părinţi, parteneri şi copii.

În cartea lui Charles H. Spurgeon, John Ploughman’s Talk, există un capitol intitulat „Men with Two Faces,” (Omul cu două feţe), în care avertizează: „În unii oameni te poţi încrede atât timp cât îi poţi vedea, nu mai mult, căci tovarăşii noi îi fac să fie alţi oameni. La fel ca apa, ei clocotesc sau îngheaţă în funcţie de temperatură.” El mai spune: „Nu toţi cei care merg la biserică sau la întâlniri se roagă cu adevărat, nici cei care cântă cel mai tare Îl laudă cel mai mult pe Dumnezeu, nici cei care au feţele cât mai lungi nu sunt cei mai pioşi.”

Chiar nu ştiu în ce măsură înclini şi tu spre o viaţă dublă. Poate nu este cazul tău. Dar dacă permiţi unui păcat preţuit să îţi corodeze integritatea spirituală şi morală, atunci aş vrea să te invit să predai Domnului viaţa ta personală astăzi, să Îi ceri putere să îţi învingi slăbiciunile. Fă acest lucru în taină, căci nimeni nu trebuie să ştie.

Sfatul inspirat pentru noi astăzi este: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!” (Iacov 4:8). Dumnezeu poate face ca tendinţele tale inconsecvente să fie transformate în consecvenţă, pentru ca viaţa ta privată să fie în deplină armonie cu imaginea ta publică. Căci preţul pe care va trebui să îl plăteşti pentru că renunţi la păcatele tale nu este nimic în comparaţie cu pacea minţii pe care o vei primi!

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

„Mama lui Dumnezeu”

Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. – Matei 1:18

Dacă Maria, mama lui Isus, ar învia din morţi, cum crezi că ar reacţiona văzând toate lucrurile care s-au spus despre ea de-a lungul secolelor? În relatarea din evanghelii, vedem un înger care îi spune: „Bucură-te, tu, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1:28). Dar multe lucruri au fost adăugate de tradiţia creştină şi susţinute prin decizii ecleziastice.

Patru paşi majori au contribuit la înălţarea Mariei. Primul: ea a fost numită „mama lui Dumnezeu”. Al treilea Conciliu Ecumenic ţinut la Church of Mary din Efes, Anatolia a început pe 22 iunie 431 d.Hr. , unde adunarea prezentă a spus că Maria este „purtătoarea lui Dumnezeu” şi îi condamna pe cei care o considerau a fi doar „purtătoarea lui Hristos”. Al doilea pas: Biserica Catolică a accentuat puritatea perpetuă a Mariei. Al II-lea Conciliu de la Constantinopol (553) o numea „sfânta şi glorioasa Mamă a lui Dumnezeu şi mereu preacurata Maria”.

Un al treilea pas a fost dogma Imaculatei Concepţii a Mariei. Bula papală Ineffabilis Deus (1854) sugera că încă din primul moment al con-ceperii, binecuvântata Fecioară Maria „a fost păstrată imaculată de orice pată a păcatului original”. Iar ca un al patrulea pas, ea a fost recunoscută ca mediator al harului divin. Enciclica papală Iucunda Semper Expetatione spune astfel: „Refugiul pe care îl avem la Maria când venim în ru-găciune este datorită poziţiei pe care o ocupă continuu lângă tronul lui Dumnezeu, ca mediatoare a harului divin.” În plus, mai mulţi cardinali şi episcopi catolici au cerut Vaticanului recunoaşterea Mariei drept corăscumpărător şi comediator împreună cu Hristos.

Oricât de binecuvântată a fost Maria ca mamă a lui Isus, Biblia nu susţine aceste teorii bazate pe noţiunea de nemurire naturală a sufletului. Nicăieri în Noul Testament nu este venerată Maria ca mama lui Dumnezeu. Dacă nici chiar îngerii necăzuţi nu au acceptat închinarea (Apoc. 22:8-9), de ce ar fi acceptat ea, ca fiinţă umană? Lăudat fie Domnul că avem un singur „Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos” (1 Tim. 2:5). Chiar şi Petru spunea că „în nimeni altul nu este mântuire” în afară de Hristos, prin care putem fi mântuiţi (Fapte 4:12).

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Cât de SMART esti?

În urmă cu câțiva ani am găsit o fotografie interesantă urmată de întrebarea: “Care pe care?” O imagine simplă însoțită de un comentariu care te obligă să vezi tabloul din cel puțin două perspective.

Despre ce era vorba? O persoană în parc care se plimbă cu câinele în lesă. Mesajul era următorul: cine este cel care are controlul directiei, câinele sau stăpânul? Bineințeles, dacă întrebarea ar fi fost adresată direct stăpânului, el ar fi avut pretenția unui control total, însă chiar așa stau lucrurile?!

O astfel de imagine este reeditată frecvent în zilele noastre nu numai în parc, cât și la școală, la biserică, la întâlnirile cu prietenii, în familie, etc. Singura diferență este dată de înlocuirea cățelului “ținut în lesă” cu un alt “protagonist” – smartphone-ul.

Te provoc sa privești cu atenție următoarea fotografie și să răspunzi la aceeași întrebare:”Care pe care?”

Nici în această situație răspunsul nu e greu de găsit. E nevoie doar de o doză bună de onestitate însoțită de o analiză personală. Dacă am face un exercițiu simplu de a aduna fiecare moment pe care îl dedicăm tehnologiei smart într-o zi, rezultatul cu siguranță ne-ar surprinde. Avem deseori senzația că deținem controlul, însă din păcate suntem sub control. Rețelele de socializare, diferitele forme de chat, jocurile și filmele ne îndepărtează încet dar sigur de lumea reală transpunându-ne într-o altă realitate. Care sunt efectele? Voi trece în revistă doar câteva dintre ele:

  1. Cocoașa de smarphone

Pentru că ne uităm toată ziua la telefon, poziția corpului și a gâtului au de suferit. Specialiștii americani au botezat această poziție “text-neck”. Folosirea telefoanelor inteligente, a tabletelor și a altor gadgeturi similare reprezintă unul dintre motivele pentru care adolescenții acuză dureri de spate mai devreme de vârsta majoratului. Aplecarea capului în față și uitatul frecvent la telefon produce un stres continuu mușchilor din zona gâtului.

  1. Probleme oftalmologice

Ochi uscați, vedere încețoșată, stări de amețeală și discomfort la nivelul ochilor sunt alte  efecte datorate privitului îndelungat la telefon. Fonturile mici ale textului de pe ecran cauzează tulburari de vedere.

  1. Diferite boli psihice

Stări de anxietate și chiar depresive au fost observate în rândul utilizatorilor frecvenți. Un studiu realizat de Universitatea Northwestern a arătat că oamenii care petrec mai mult timp pe telefoanele lor sunt mai predispuși să fie deprimați.

  1. Insomnii

Expunerea la lumina dispozitivului poate întârzia momentul de instalare a somnului de două ori mai mult decât cafeaua, datorită capacității sale de a suprima melatonina, hormonul care ajută la pregătirea corpului pentru somn.

  1. Favorizează apariția obezității

“Confortul” de care beneficiem în fața gadgetului nu face altceva decât să favorizeze apartiția și persistarea într-o stare sedentară. De asemenea este asociată și cu o alimentație dezechilibrată atât din punct de vedere al conținutului cât și al frecvenței.

  1. Izolare și neadaptare socială

În loc să fim mai sociabili, deschiși relaționării și comunicării tête-à-tête, dispozitivele noastre inteligente ne vor trimite spre zona izolării.

Nu numai că suntem mai distrași și mai puțin „prezenți” în scenariile sociale grație tehnologiilor moderne, dar vom avea relații din ce în ce mai superficiale.

Așezat în fața câtorva efecte mă întorc la întrebarea de la început: “Care pe care?” Ești singurul care poți schimba răspunsul, asa că… BE SMART!