Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară şi a zis: „Mai bine să mor decât să trăiesc!” – Iona 4:8

Poate că numele şi performanţele multor competitori şi jucători, ale multor actori şi artişti au fost imortalizate, dar totuşi, sunt şi ei oameni. Câştigătorii urcă pe podium, primesc un trofeu şi, la scurt timp după aceea, coboară. Orice execuţie uimitoare are şi un final – aplauzele iau sfârşit, cortina se trage, actorii şi jucătorii ies de pe scenă şi luminile se sting. Apoi oamenii se întorc la viaţa reală.

Pilotul de curse german Michael Schumacher s-a născut pe 3 ianuarie 1969. El a fost de şapte ori Campion Mondial (1994, 1995, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004) la Formula 1 (F1) şi este cunoscut în lume ca unul din cei mai buni piloţi ai tuturor timpurilor. Deşi a supravieţuit tuturor accidentelor foarte riscante din timpul curselor, viaţa lui Schumacher s-a schimbat radical după un accident teribil suferit în vacanţă, pe 29 decembrie 2013. În timp ce schia cu băiatul lui de 14 ani, Mick, în Méribel, în Alpii francezi, Schumacher a căzut şi s-a lovit cu capul de o piatră, suferind o leziune cerebrală traumatică în ciuda faptului că purta cască de ski. Pentru o vreme a fost în comă indusă medical şi niciodată nu şi-a mai revenit fizic şi mental după acea traumă.

Ellen White avertizează că „biruinţele cele mai răsunătoare şi înfrângerile cele mai înfricoşătoare s-au hotărât într-un răgaz de câteva minute” (Mărturii pentru biserică, vol. 3, p. 497). Ce contrast între Schumacher cel care a urcat de 193 de ori pe podiumul F1 şi Schumacher a cărui sănătate a fost afectată atât de grav pe acea pârtie de ski! Departe de podium şi de aplauzele mulţimilor extaziate, el a trebuit să facă faţă izolării şi singurătăţii.

Oamenii au tendinţa naturală de a se bucura când sunt scoşi în evidenţă şi sărbătoriţi şi de a fi depresivi când nu se mai întâmplă acest lucru. Atât profetul Ilie, cât şi prorocul Iona au fost oarecum afectaţi de o depresie postexecuţie (1 Împăraţi 19:1-18; Iona 4). Pune-ţi următoarea întrebare: „Cum mă simt când nimeni nu mă aplaudă sau când cel care mă înlocuieşte acum primeşte toată slava pe care o primeam eu cândva?”

Nu uita, doar Dumnezeu poate aduce stabilitate emoţională în viaţa ta atunci când toate aplauzele încetează şi când eşti singur cu tine însuţi!

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *