Rămâneţi dar tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. (Galateni 5:1)

Marşul morţii din Bataan este considerat ca una dintre cele mai josnice crime comise împotriva umanităţii. Totul a început pe 3 aprilie, când forţele filipineze şi cele americane au capitulat în fața atacului nemilos al armatei japoneze. Peste şaptezeci de mii de soldaţi au fost obligaţi să mărşăluiască zi şi noapte fără încetare, de pe 9 aprilie până la 1 mai, pe o distanţă de o sută de kilometri pentru a ajunge în lagărul de concentrare Cabanatuan, din Filipine. Starea prizonierilor era deprimantă. Abuzurile fizice repetate, subnutriţia şi bolile au făcut ca soldaţii să ajungă într-o stare de epuizare fizică şi emoţională.

În ianuarie 1945, garnizoana japoneză care ocupa tabăra de concentrare din Cabanatuan a abandonat brusc locul, lăsând prizonierii în libertate completă. Totuşi captivii refuzau să creadă ceea ce era cu totul evident: că erau liberi. Ei se gândeau că este vorba de un subterfugiu, de o capcană, crezând că, dacă vor încerca să scape, japonezii care erau ascunşi prin tufişuri urmau să-i împuşte.

De abia pe 28 ianuarie 1945 au realizat că erau într-adevăr liberi. Un comando special de soldaţi americani a pătruns în tabără şi a eliberat ostaticii. Mai mulţi, printre care şi căpitanul Bert Bank, care era orb, au continuat să se îndoiască de libertatea lor şi refuzau să plece din tabără. Potrivit relatării lui Bert Heard în cartea sa Life with a Capital [Viaţa cu majuscule], un soldat l-a abordat pe Bert şi i-a spus: „Ce-i cu tine? Nu vrei să fii liber?” Bank, care a crescut în Alabama, a recunoscut accentul tipic sudist. A zâmbit şi plin de bucurie şi-a început călătoria spre libertate” (pp. 80–81).

Şi noi, precum Bert Bank, avem nevoie să credem că suntem liberi, că nu mai suntem sclavii lui Satana, că nu mai suntem ostaticii forţelor răului. Totuşi unii dintre noi continuă să nu creadă asta, trebuie să simţim şi să ascultăm vocea care ne spune că suntem deja eliberaţi. În Epistola către galateni găsim acest minunat mesaj: „Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava”, adică „Tată!”. Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi, dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu” (Galateni 4:6-7). Tu nu mai eşti sclavul răului, tu eşti un copil al Regelui universului!

#eliberatînIsus #eliberatdepăcat

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *