Încă din cele mai vechi timpuri, omul a făcut demersuri pentru a încerca să rămână veșnic tânăr. Obsesia căutării unei soluții la problematica morții poate fi observată atât în scrierile anticilor, vezi Epopeea lui Ghilgameș, cât și în basmele populare, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte fiind un exemplu elocvent în acest sens. Iată-ne în secolul XXI preocupați de aceeași problemă, încercările de a elucida acest mister migrând însă dinspre religie spre știință. Așadar, soluțiile gen nemurire cibernetică (încărcarea minții într-un calculator), criogenia (conservarea corpului uman la temperaturi foarte joase), încetinirea sau stoparea procesului îmbătrânirii prin inginerie genetică, ș.a. susțin că această cautare milenară după nemurire este inerentă naturii umane.

În această săptămână de consacrare vă propunem o abordare diferită, ce îl va avea în centru pe Isus, cel care lansează provocarea Urmează-Mă! Problema este că ajungem, fără să conștientizăm, să avem impresia că-L urmăm, în timp ce noi suntem fie cu totul pe alt drum, fie angajați într-o rutină a închinării  care nu mai are nicio relevanță. Se ajunge la o închinare din inerție, doar pentru că „așa ne-am obișnuit” și nu știm altă cale. Când apare lâncezeala, reconfigurarea traseului este imperioasă. Ca să-L urmăm pe El cu toată ființa noastră, se impune o introspecție asupra evoluției vieții noastre.

O reanalizare a etapelor dezvoltării și maturizării noastre atât din punct de vedere fizic, cât și spiritual. În primul rând, să redescoperim fascinația pe care o aveam în primii ani ai copilăriei pentru aventurile biblice. Apoi, să retrăim adolescența cu visurile ei mărețe. Să nu uităm de entuziasmul cu care ne-am planificat viața în tinerețe, acel „nou început” de drum alături de Isus. Să ne reamintim promisiunile făcute Divinității, și, dacă observăm că reafirmarea angajamentului luat necesită modificări comportamentale, să nu ne temem să ne schimbăm traiectoria vieții în mod radical. Despre toate acestea vom vorbi mai pe larg pe parcursul acestei săptămâni.

Să ne reamintim că, în contextul discuției despre înviere, Pavel afirmă următoarele. „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.” 2 Corinteni 4,16 Doar urmându-L vom putea rămâne tineri experimentând „înnoirea din zi în zi”!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *