Ah, Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil. (Ieremia 1:6)

Poate te întrebi cine a fost tânărul despre care am vorbit ieri, nu-i aşa? Să mai vorbim un pic despre el şi vei vedea. Pe 11 iulie 1878, Kilgore a publicat următorul raport în revista oficială a bisericii: „Fratele A. W. Jenson a fost mult timp şeful nostru de corturi. El este acum înlocuit de fratele A. G. Daniells din Iowa, care s-a angajat voluntar să lucreze cu noi.”

Şef de corturi în ciuda recunoscutei sale incapacităţi de a vorbi în public. Aşa a debutat cariera unuia dintre cei mai mari şi mai talentaţi lideri pe care Biserica Adventistă i-a cunoscut şi care a avut responsabilitatea de a conduce biserica în mijlocul celor mai mari provocări teologice şi administrative din toată istoria sa, preşedintele bisericii mondiale, care a exercitat o influenţă majoră în dezvoltarea adventismului: Arthur G. Daniells.

Daniells era un lucrător înzestrat cu o mare perseverenţă. Ca şi alte personaje influente din epoca sa, Lincoln, Miller sau Twain, el nu a avut o educaţie academică formală, dar acest lucru nu l-a împiedicat să ajungă un cititor avid, gata să „devoreze toate cărţile ce-i cădeau în mână”. Datorită unei atenţii remarcabile şi a exerciţiilor, a ajuns să depăşească în mare parte problemele de vorbire.

Iată un exemplu: în 13 noiembrie 1886 a ajuns în Noua Zeelandă. Pe parcursul primei sale campanii misionare, peste optzeci de persoane au acceptat Evanghelia. În trei ani a organizat un grup de două sute cincizeci de membri. În octombrie 1888, Daniells a mers să trăiască în Napier, unde pentru trei luni a ţinut o evanghelizare, predicând în fiecare seară. În urma acestui efort misionar, Duhul Sfânt a adăugat bisericii douăzeci şi opt de suflete preţioase. Către sfârşitul anului 1889, erau în acest grup şaptezeci şi cinci de păzitori ai Sabatului. Cel care cândva a fost un bâlbâit a realizat, cu ajutorul Duhului Sfânt care a acţionat asupra lui şi prin intermediul lui, o mare lucrare de evanghelizare.

Experienţa lui Daniells îmi aduce aminte de cuvintele pe care Domnul i le-a spus lui Ieremia când l-a chemat să fie profet: „Nu zice: «Sunt un copil», căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap” (Ieremia 1:7-8).

#Dumnezeumăînsoţeşte #perseverenţă

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *