Archive - decembrie 2017

În mâinile Tatălui

„Căci ştiu în cine am crezut.” (2 Timotei 1:12)

Tocmai am terminat de citit un articol scris de Calvin Kim şi publicat în Adventist Review. În articol se vorbeşte despre ultimele cuvinte ale câtorva personaje celebre. Elvis Presley, regele rock ‘n roll-ului,în timp ce avea o discuţie frumoasă cu logodnica lui, brusc, i-a spus: „Trebuie să merg la toaletă.” Când a observat că a trecut ceva timp şi nu se mai întoarce, tânăra a mers la toaletă şi l-a găsit mort.

Acum trebuie să îţi scriu ultimele cuvinte din acest an. Dar, pentru că nu aş vrea ca acesta să fie ultimul mesaj pe care îl citeşti din partea mea, mă voi folosi de ultimul mesaj lăsat de unul din cei mai celebri oameni din lumea noastră. Acestea nu sunt doar nişte cuvinte din partea unor persoane care nu mai sunt, ci ele trebuie să ne călăuzească viaţa.

Cuvintele lui Jonathan Edwards încă au o mare valoare în lumea noastră: „Încrede-te în Dumnezeu şi să nu îţi fie frică de nimic!” Thomas Hobbes, filosoful englez, declara următoarele, cu puţin înainte de moarte: „Prietenii mei, vreau să fac un mare salt în veşnicie.” Emmanuel Kant, celebrul gânditor german, declara plin de siguranţă: „Nu îmi este frică de moarte, eu ştiu să mor. Vă promit înaintea lui Dumnezeu, că dacă voi simţi că vine în această noapte, voi ridica mâinile şi voi spune: «Binecuvântat să fie Dumnezeu!»” Una din ultimele declaraţii care m-a impresionat a fost ultima afirmaţie a lui Don Marcelino Menéndez Pelayo, care, deşi se afla în faza finală a unei ciroze atrofice, i-a spus medicului său: „Ce păcat să mor când îmi rămân atât de multe lucruri de citit!” Cititul este bun, sănătos, agreabil, un cadou de care pot beneficia doar cei vii! În 16 iulie 1915, pe patul ei de moarte, Ellen White declara: „Ştiu în cine am crezut.”

Fără umbră de îndoială, ultimele cuvinte ale lui Hristos constituie cel mai nobil exemplu al felului în care trebuie să trăim: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” (Luca 23:46). Cuvintele Învăţătorului ne învaţă că a murit aşa cum a şi trăit: depinzând în întregime de Tatăl Lui. Această frază ne vorbeşte despre renunţare, despre supunere, despre dăruire totală. Nu doar la ceea ce avem, ci şi la ceea ce suntem. În mâinile cui eşti tu? În mâinile cui sunt visurile tale? În mâinile cui ţi-ai pus tu speranţa?

Voinţa şi dorinţa mea este ca, în această ultimă zi din an, să Îi poţi spune lui Isus: „În mâinile Tale îmi pun viaţa!”

#ultimelecuvinte #viaţaestedelaDumnezeu

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Cu cine îţi petreci viaţa?

Mai bine doi decât unul. (Eclesiastul 4:9)

După ce Și-a încheiat opera Lui, Dumnezeu a spus următoarele: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Nu ne putem bucura de viaţă dacă încercăm să fim ca nişte „insule” care vieţuiesc separat, izolaţi de ceilalţi. Dumnezeu ne-a creat să fim entităţi sociale. Viaţa este mai frumoasă atunci când avem cu cine să ne împărtăşim bucuriile şi durerile. Ştii cu cine îţi vei petrece viaţa?

Răspunsul la această întrebare include trei domenii: 1) Familia imediată, părinţi, fraţi şi surori. Nu tu ţi-ai ales familia. La naştere, părinţii tăi făceau deja parte din viaţa ta. Este un cerc din care nu poţi să ieşi sub niciun pretext. 2) Tu poţi să îţi alegi prietenii şi 3) partenerul de viaţă.

Cum poţi să îţi dai seama cine îţi sunt adevăraţii prieteni? Am găsit un răspuns simplu dat de cântăreţul spaniol, Victor Manuel. Adevăraţii prieteni „nu îţi cer niciodată nimic, ei întotdeauna îţi oferă.” Aşa a fost şi în cazul lui David şi Ionatan. Aşa este şi prietenia pe care ţi-o oferă Isus. Baltasar Gracián a scris în cea mai celebră operă a lui, El Criticón [Criticul]: „Cel care nu are prieteni nu are mâini şi nici picioare, el trăieşte într-o peşteră şi merge orbeşte”; „noi ne descoperim personalitatea cu ajutorul prietenilor pe care îi avem.” Cum sunt prietenii tăi?

Puţine decizii sunt la fel de importante ca alegerea partenerului, a persoanei cu care îţi vei petrece tot restul vieţii, alături de care vei sta la masă regulat, vei dormi şapte-opt ore pe zi şi cu care vei împărţi responsabilitatea creşterii şi educării copiilor tăi etc. Îţi imaginezi cum ar fi să petreci cincizeci de ani din viaţa ta cu o persoană pe care nu o iubeşti, care nu are aceleaşi valori morale şi spirituale ca tine şi care nu are aceeaşi viziune asupra lumii? Ar fi un adevărat calvar! Calvarul lui Hristos a fost suficient. Să nu crezi că trebuie neapărat să te căsătoreşti cu logodnicul/logodnica doar pentru că aţi ajuns deja la o înţelegere mutuală. Aceste angajamente nu sunt neapărat indisolubile, doar dizolvarea căsătoriei aduce multe probleme. De aceea trebuie să fii sigur pe tine şi sigur de celălalt. Dacă nu, nu te grăbi să păşeşti în această direcţie.

Îţi aminteşti de Iov? Când a venit nenorocirea peste el, soţia lui l-a abandonat şi prietenii lui nu i-au stat alături. Singura lui speranţă a fost: „Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu” (Iov 19:25).

#alege-ţibinepartenerul #alege-ţibinepartenera

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Ce vei face cu viaţa ta?

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra. (Psalmii 37:5)

Apostolul Pavel face referire la persoane care şi-au petrecut viaţa luptând în zadar şi Iacov face referire la cei care sunt ca norii, purtaţi în toate direcţiile, pentru că nu ştiu încotro merg. Cu alte cuvinte, ei nu au niciun plan, niciun obiectiv în viaţă. Chiar înainte de moartea sa, pregătindu-şi testamentul, un ateu a hotărât să lase o mare bucată de teren Diavolului. După ce a analizat care ar putea fi cea mai bună metodă de a executa această prevedere neobişnuită, el a hotărât că cea mai bună cale de a-i lăsa terenul celui rău ar fi să îl lase abandonat, fără a smulge buruienile care îl invadau. În viaţa personală, situaţia nu este foarte diferită. Atunci când nu facem nimic productiv în viaţa noastră, noi de fapt îi lăsăm spaţiul liber lui Satana ca să îl folosească după bunu-i plac.

Ellen White declară: „Cel care vrea să atingă un adevărat succes în viaţă trebuie să păstreze în viaţa sa, în mod constant, ţelul vrednic de străduinţa sa. Un astfel de ţel este pus înaintea tinerilor de astăzi” (Educaţie, cap. 31, p. 262). Ştii ce obiectiv ţi-ai fixat pentru viaţa ta? Cărei cauze vrei să te consacri? Nu poţi lăsa să treacă timpul fără a şti în ce direcţie şi spre ce ideal vrei să îţi îndrepţi viitorul.

Trebuie să îţi stabileşti un obiectiv, să te concentrezi asupra lui, să îl visezi, să îl imprimi în toate activităţile tale, să îl ai întotdeauna înaintea ochilor tăi. Dacă nu, acesta nu va deveni niciodată realitate în viaţa ta. Woodrow Wilson, fost preşedinte al Statelor Unite, a spus într-o zi că noi, fiinţele umane, „creştem cu ajutorul visurilor noastre. Toţi cei care reuşesc sunt nişte visători.” J. C. Penny remarca următoarele: „Dă-mi un om obişnuit care are un obiectiv şi îţi voi da înapoi un om care va marca istoria. Dă-mi un om fără un scop în viaţă şi îţi voi da un om obişnuit” (Robert Jeffress, Secrets of Salomon [Secretele lui Solomon], p. 23).

Desigur, nu este suficient să ştii ce îţi doreşti de la viaţă. Trebuie şi să îţi „încredinţezi lucrările în mâna Domnului şi îţi vor izbuti toate planurile” (Proverbele 13:4). Stabileşte-ţi un obiectiv, apoi roagă-te şi munceşte pentru a-l realiza.

Meditează la următoarea întrebare: ce se va întâmpla cu tine în următorii zece ani?

#stabileşte-ţiunobiectiv #suntunvisător

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Cine îţi conduce viaţa?

Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale. (Eclesiastul 12:1)

Dacă te-aş întreba cine îţi conduce viaţa, ce mi-ai răspunde? Noi trăim în vremuri în care tinerii spun că sunt stăpânii propriei vieţi. Mulţi cred că deţin controlul absolut asupra vieţii lor şi că sunt singurii stăpâni şi domni ai deciziilor lor.

Un lucru este sigur în sensul mai larg al frazei următoare: libertatea va fi întotdeauna o utopie pentru creaturi ca noi. Nici măcar o clipă din viaţa noastră noi nu suntem sub autoritatea cuiva sau a ceva.

Realitatea este că există două puteri care, zi după zi, luptă fără încetare, zi şi noapte, pentru a deţine controlul asupra vieţii tale: una din ele este păcatul. Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului” (Ioan 8:34). Păcatul este cel mai rău stăpân din tot universul. Se poartă urât cu noi, ne oprimă, ne obligă să facem ce nu vrem şi, chiar mai rău, ne condamnă la moarte ca plată pentru că i-am slujit atâţia ani. Îi vei permite acestui conducător sângeros să continue să îţi conducă viaţa?

Dacă nu dorim să fim „sclavi ai păcatului”, atunci noi trebuie să devenim „slujitori ai lui Dumnezeu” (2 Petru 2:16). Asta înseamnă că noi trebuie să Îi permitem lui Dumnezeu să ne conducă viaţa. Dar de ce este atât de important şi atât de convenabil ca Hristos să fie cel care decide felul în care ne trăim viaţa?

Pentru că singuri, noi nu putem să ne ţinem pasul pe calea binelui. Solomon punea următoarea întrebare: „Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa?” (Proverbele 20:24).

Când va începe Isus să îţi conducă viaţa? Răspunsul este acesta: „Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: «Nu găsesc nicio plăcere în ei!»” (Eclesiastul 12:1,2). Fă acest lucru chiar acum! Dacă faci astfel, îţi vei da seama că „utilitatea celui care lasă eul deoparte nu are nicio limită, dacă Îl lasă pe Duhul Sfânt să lucreze în inima lui şi trăieşte o viaţă pe deplin consacrată lui Dumnezeu” (Mărturii pentru biserică, vol. 8, p. 26).

#Dumnezeuconducătorulmeu #Isuscăpitanulmeu #puterenelimitată

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Rugăciune

La început de an sunt făcute, de obicei, planuri strategice mărețe,  inedite pentru ca viitorul să aducă “roade” cât mai bogate. A mânca mai sănătos , a face mișcare, a fi mai optimiști, a fi mai prietenoși , a sta mai mult timp cu familia… sunt doar câteva din dorințele care apar pe lista cu așteptări. Dincolo de aceste perspective, dorim ca în noul an să promovăm rugăciunea pentru generația tânără.

Fie că suntem acasă sau la serviciile divine de la biserică ar fi important ca să aducem copiii și tinerii înaintea lui Dumnezeu. În fiecare zi ei sunt expuși la rău și de aceea este vital să cerem protecție din partea Tatălui Ceresc. Ce frumos ar fi dacă am aminti câteva nume dintre “ mielușei” în cadrul orei de rugăciune de la biserică. Având o listă cu toți copiii și tinerii (înscriși în programul TinBOOK / www.tineretoltenia.ro) și păstrând o anumită ordine putem fi siguri că nu este uitat nici unul.

A susține pe tineri nu înseamnă doar a oferi bani pentru pachete sau pentru transport , ci  mai mult decât atât,  apelând la protecția divină prin rugăciune. Astfel , am fi mult mai liniștiți știind că ei sunt însoțiți de îngerii buni în activitățile lor zilnice. Totul este posibil dacă suntem gata să ne organizăm și să ”risipim”timpul nostru în rugăciune  prin amintirea pe nume a copiilor și tinerilor. Merită să acceptăm în anul 2018 provocarea rugăciunii pentru generația tânără, căci  “cerul  este pâinea zilnică a ochilor.” Ralph Waldo Emerson

Nu toate lucrurile sunt ceea ce par

Căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. (2 Corinteni 11:14)

Adesea aparenţele sunt înşelătoare”, spune o veche zicală bine cunoscută. În urmă cu ceva timp, compania Ameriquest a lansat o serie de anunţuri publicitare foarte comice, datorită subiectului lor. Într-una dintre ele, doi medici discutau despre evoluţia stării de sănătate a unui pacient. „Mâine dimineaţă putem să îl declarăm recuperat total,” spuse unul din ei. În timp ce vorbea, o muscă a început să zboare prin cameră şi doctorul a luat defibrilatorul şi l-a folosit pentru a omorî insecta care a căzut pe pieptul pacientului. Chiar în acel moment au intrat în salon soţia şi fiica pacientului, au văzut defibrilatorul în mâna medicului şi au auzit doar ultima frază rostită de acesta: „A fost suficient ca să moară.” Telespectatorul ştia că afirmaţia se referea la insectă, dar nu şi cele două femei, care credeau că medicul se referea la soţul şi tatăl lor… şi îţi poţi imagina care a fost reacţia lor.

Acest material video amuzant transmite un mare adevăr: „Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi.” Eu am înţeles acest lucru şi mai bine atunci când am vizionat unul din filmele de mare succes din 2014, Gardienii galaxiei. Într-una din scene, faimosul Yondu îi spune protagonistei: „Semăn cu un înger, dar nu sunt înger.” Aceste cuvinte descriu foarte bine natura vrăjmaşului nostru, Diavolul.

La prima vedere, motivele sale par a fi curate, se prezintă ca aliatul tău, exact cum a făcut şi cu Eva. Pretinde că îi pasă de viitorul tău şi de bunăstarea ta; dar, în tot acest timp, atunci când te aştepţi mai puţin, el te trădează şi te face să cazi în capcana păcatului, distrugându-ţi complet viaţa.

Ce putem face pentru a nu ne lăsa înşelaţi de acest „cameleon” spiritual? Trebuie să ne rugăm şi să studiem Biblia constant. Dacă facem aceste lucruri, noi vom putea distinge adevărul de minciună, chiar şi atunci când minciuna pare să fie foarte adevărată.

Când Isus a fost ispitit în pustie, de trei ori i-a răspuns Diavolului cu „stă scris!” Exemplul lui Isus ne ajută să înţelegem de ce psalmistul pune o întrebare şi în acelaşi timp ne dă şi răspunsul: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău” (Psalmii 119:9). Citeşte-ţi Biblia, ascunde fiecare mesaj în inima ta ca pe o comoară şi te asigur că nu vei fi nici dezamăgit, nici înşelat de plăcerile trecătoare pe care ţi le oferă Diavolul cu chip de înger.

#fiiatentlapăcat #citeşteBiblia

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Cei doi saci

Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. (Filipeni 4:8)

Trei bărbaţi purtau întotdeauna doi saci pe umăr, peste tot pe unde mergeau: un sac era în partea din faţă şi celălalt pe spate. Când au fost întrebaţi care era motivul, primul a răspuns: „În sacul din spate păstrez toate tratamentele bune primite din partea familiei şi a prietenilor. În sacul din faţă păstrez toate loviturile primite în viaţă. Din timp în timp, mă opresc, deschid sacul din faţă, iau câteva lucruri dureroase, le examinez, le revizuiesc, mi le reamintesc… şi mă plâng.”

Al doilea declară: „În sacul din faţă port toate acţiunile mele bune. Îmi place să mă opresc, să îl deschid, să admir cât de bun sunt şi să le vorbesc celorlalţi despre faptele mele bune. În celălalt sac, păstrez toate greşelile mele, sunt foarte grele, dar nu pot să scap de ele.”

Apoi al treilea spuse, râzând: „Vreau să vă spun că pentru mine, sacul pe care îl port în faţă este o adevărată minune. Acolo păstrez doar lucrurile pozitive pe care le descopăr în ceilalţi, toate binecuvântările pe care le-am primit, cât de minunat s-au purtat oamenii cu mine. Credeţi-mă, sacul acesta nu este greu de purtat. Dar faţă de cel din spate, este foarte greu! Dacă vă uitaţi cu atenţie veţi observa că nu am nimic în el. Pentru că are găuri, toate amintirile mele rele dispar.”

Cu care din cei trei te identifici tu? Nu crezi că este foarte trist să trăieşti ca primii doi? Nu ar fi deloc înţelept ca, ajuns în acest moment al anului, să îţi umpli viaţa cu amărăciune, amintindu-ţi fără încetare toate detaliile experienţelor mai puţin pozitive. Te vei simţi mai bine dacă vei medita, te vei gândi, vei reflecta şi îţi vei lua timp să îţi aminteşti de harul primit de la Domnul şi să Îi mulţumeşti pentru toate lucrurile bune. Simplul fapt că poţi citi acest pasaj sugerează că încă ai în mâinile tale un cadou foarte preţios: darul vieţii.

În această perioadă a sfârşitului de an, ar fi foarte potrivit ca cititorii mei să se gândească la „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă” (Filipeni 4:8).

#gânduripozitive

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Eu sunt ieslea ta

Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. (Luca 2:7)

Într-o zi, Tony Campolo, fostul consilier spiritual al preşedintelui Bill Clinton, a auzit că cineva a furat copilaşul Isus din decorul ieslei din faţa primăriei oraşului Saint-Louis, din Missouri. Acest incident a avut un impact atât de mare, încât un jurnalist de la o televiziune a lansat apelul următor: „Cineva L-a furat pe Isus. Ieri seară, cineva a îndrăznit să intre în staulul amplasat în faţa primăriei şi a furat bebeluşul Isus. Astăzi, Isus nu a mai fost acolo. Dacă aveţi informaţii despre locul unde îl putem găsi, vă rugăm să ne contactaţi. Trebuie să Îl recuperăm pentru a-L pune acolo unde trebuie să fie” (Stories That Feed the Soul [Povestiri pentru suflet], p. 24).

Tu L-ai văzut pe Isus din iesle? Acel Isus a venit pentru a mântui „pe poporul Lui de păcatele sale” (Matei 1:21). Dacă te-ai îndoit de capacitatea lui Dumnezeu de a-ţi ierta păcatele, atunci trebuie să Îl cauţi pe Isus din iesle. El este „Emanuel, care, tălmăcit, înseamnă: «Dumnezeu este cu noi»” (Matei 1:23). Dacă tu crezi că Dumnezeu este o fiinţă distantă, atunci trebuie să Îl cauţi pe Isus din iesle. Isus din iesle este „Sfânt şi Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). Dacă presupui că Hristos nu este un Învăţător înţelept, doar o persoană din multele persoane care au trecut prin lume, atunci trebuie să Îl cauţi pe Isus care S-a născut în iesle şi să Îl accepţi ca Fiu al lui Dumnezeu.

Cel din Saint Louis probabil că nu a fost mai mult decât o poveste. Dar ştiai că, deşi viaţa ta poate că este la fel de murdară ca ieslea din Betleem, Isus vrea să Se nască în inima ta astăzi? O altă întrebare: L-au furat pe Isus din inima ta? Cântecul care a rezonat pe dealurile din Betleem se aude şi astăzi pentru noi: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2:10,11). Invită-L din nou pe Isus în viaţa ta. Dacă ai fost jefuit, vino şi spune-I Domnului: Isus, eu sunt ieslea Ta!

#numi-lfuraţipeIsus #Isussuntiesleata

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Cadoul companiei aeriene

De aceea şi Eu vă spun: cereţi şi vi se va da. (Luca 11:9)

Niciodată nu am folosit serviciile liniei aeriene WestJet, dar mi-ar fi plăcut să o fac, mai ales după ce am văzut campania lor de Crăciun, în 2013. La una din porţile de îmbarcare ale aeroportului, au pus un Moş Crăciun digital interactiv, cerându-le pasagerilor să îi spună ce îşi doresc să primească de Crăciun.

În materialul video pe care compania l-a încărcat pe canalul de YouTube, putem vedea cum pasagerii, după ce şi-au scanat biletele, s-au amuzat spunându-i Moş Crăciunului îmbrăcat în albastru, ce ar dori să primească. Câţiva dintre ei au cerut o cameră digitală, alţii jucării, şosete şi alţii telefoane mobile sau tablete.

Câţiva au cerut cărţi, o persoană a cerut chiar un televizor inteligent cu un ecran mare. Cu toţii s-au distrat spunând ce îşi doreau.

Foarte probabil, majoritatea dintre ei credeau că totul a fost doar un joc inocent al companiei aeriene. Probabil că au şi uitat de dorinţele lor de îndată ce au urcat la bordul avionului. În cele din urmă, după câteva ore de zbor, avionul a ajuns la destinaţie şi toţi pasagerii s-au îndreptat înspre benzile rulante pentru a-şi recupera bagajele.

Când au ajuns acolo, au găsit terminalul frumos împodobit cu luminiţe, muzică pe fundal şi fulgi albi din confetti care semănau cu zăpada ce cade din cer. Singurul lucru ciudat era că bagajele lor nu ieşeau pe bandă. După un moment de aşteptare, banda a început să se mişte, dar în locul bagajelor, au ieşit cutii de carton învelite în hârtie de cadouri, cu numele fiecărui pasager pe ele. Mare a fost surpriza tuturor să constate că, într-adevăr, compania aeriană le făcuse cadou tot ceea ce ei ceruseră!

Ştiai că Dumnezeu a promis că, dacă Îi ceri ceva, El îţi va da? Dar, spre deosebire de WestJet, care a primit cereri şi a dăruit cadouri doar de Crăciun, Domnul este gata să îţi dea cadouri fantastice în fiecare zi din viaţa ta. Este posibil ca problema să fie că tu îi ceri doar şosete, când ai putea să îi ceri un lucru mai de valoare? Poate că nu ai deloc credinţă în acest Dumnezeu care îţi poate oferi totul. Cere, cere, cere!

Responsabilitatea ta este să ceri, iar a lui Dumnezeu este să îţi dea. Desigur, pentru a cere ceva bun, trebuie să te rogi, să petreci timp în compania Lui, să Îi vorbeşti, pentru ca El să te ajute să ştii ce să Îi ceri, adică ce îţi trebuie cu adevărat în viaţa ta.

Ce Îi vei cere Domnului? Orice ar fi, nu uita să urmezi acest sfat: „Să ceri cu credinţă, fără să te îndoieşti” (Iacov 1:6). Astăzi, Dumnezeu îţi poate da o minune.

#credinţă #cereşiElîţivada

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico

Dumnezeu este aici

Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele. (Evrei 2:14)

„Dumneavoastră sunteţi?” a întrebat o fetiţă atunci când l-a întâlnit într-un parc din oraşul Washington pe preşedintele Obama. În timp ce mergea spre departamentul Ministerului de Interne, preşedintele s-a oprit şi a salutat oamenii, felicitându-i pe câţiva care îşi sărbătoreau ziua de naştere, i-a întrebat cum îi cheamă, a dăruit ciocolată câtorva copii şi a dat mâna cu câţiva vânzători ambulanţi. Poţi vedea acest material video pe canalul oficial de YouTube al Casei Albe. Unul dintre cele mai preţioase momente ale materialului video a fost imaginea cu o doamnă care, dorind să se fotografieze cu preşedintele american, a exclamat plină de euforie: „Este formidabil! Este cea mai frumoasă zi din viaţa mea! Oamenii vor crede că mi-am făcut poză cu o statuie de ceară, şi nu cu preşedintele în persoană!”

Cum ai reacţiona dacă l-ai întâlni pe preşedintele ţării tale? Ce i-ai spune dacă l-ai vedea pe stradă? Acum aş vrea să meditezi la următoarele: Într-o zi, Împăratul universului, Creatorul a tot ce există, Maiestatea cerului, a hotărât să viziteze lumea noastră. Biblia relatează următoarele: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi” (Ioan 1:14). Pavel face referire la acest eveniment în următorii termeni: „Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei… Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul” (1 Timotei 3:16). Dumnezeu S-a făcut om şi a locuit printre noi, a umblat printre noi, a trăit printre noi. Astăzi, două mii de ani mai târziu, Hristos continuă să treacă prin oraşele noastre, prin cartierele noastre, dorindu-Şi ca oamenii să se oprească şi să Îi spună bun venit, să Îi vorbească, să Îi povestească problemele lor. Dacă astăzi Îl întâlneşti pe Hristos, cu siguranţă că va fi cea mai frumoasă zi din viaţa ta.

Este cu adevărat surprinzător că Obama a mers pe jos într-un parc din Washington, dar şi mai admirabil a fost că Hristos S-a făcut atât de asemănător cu noi şi a trăit într-un trup ca al nostru, iar timp de 33 de ani, a simţit ce înseamnă să fii om. „Şi prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). Dumnezeul care S-a făcut om poate înţelege toate ispitele. El a fost ispitit ca şi tine.

#Dumnezeucunoi

Devoționalul a fost preluat de pe devotionale.ro.

Powered by WPeMatico