La început de an sunt făcute, de obicei, planuri strategice mărețe,  inedite pentru ca viitorul să aducă “roade” cât mai bogate. A mânca mai sănătos , a face mișcare, a fi mai optimiști, a fi mai prietenoși , a sta mai mult timp cu familia… sunt doar câteva din dorințele care apar pe lista cu așteptări. Dincolo de aceste perspective, dorim ca în noul an să promovăm rugăciunea pentru generația tânără.

Fie că suntem acasă sau la serviciile divine de la biserică ar fi important ca să aducem copiii și tinerii înaintea lui Dumnezeu. În fiecare zi ei sunt expuși la rău și de aceea este vital să cerem protecție din partea Tatălui Ceresc. Ce frumos ar fi dacă am aminti câteva nume dintre “ mielușei” în cadrul orei de rugăciune de la biserică. Având o listă cu toți copiii și tinerii (înscriși în programul TinBOOK / www.tineretoltenia.ro) și păstrând o anumită ordine putem fi siguri că nu este uitat nici unul.

A susține pe tineri nu înseamnă doar a oferi bani pentru pachete sau pentru transport , ci  mai mult decât atât,  apelând la protecția divină prin rugăciune. Astfel , am fi mult mai liniștiți știind că ei sunt însoțiți de îngerii buni în activitățile lor zilnice. Totul este posibil dacă suntem gata să ne organizăm și să ”risipim”timpul nostru în rugăciune  prin amintirea pe nume a copiilor și tinerilor. Merită să acceptăm în anul 2018 provocarea rugăciunii pentru generația tânără, căci  “cerul  este pâinea zilnică a ochilor.” Ralph Waldo Emerson

Toţi am auzit de-alungul timpului expresia că tinerii sunt viitorul bisericii, iar dacă privim în comunităţile noastre înţelegem că acest viitor nu arată atât de bine. Noi ştim că biserica este în mâinile lui Dumnezeu, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să avem ochii închişi la realitatea existentă. Este timpul ca acolo unde suntem să facem tot ce depinde de noi pentru ca adolescenţii, tinerii, dar şi copiii să ducă mai departe “flacăra credinţei”. Este timpul să înţelegem că astăzi, copiii şi tinerii din biserici, au nevoie mai mult de rugăciunile noastre decât de critici, de părinţi credincioşi decât de făţărnicia laodiceeană, de modele autentice decât de predici lungi, de responsabilităţi decât să audă cuvintele “tu nu ai experienţă” sau “eşti prea mic”, de prieteni mai mult decât de adulţi “atotcunoscători”, de Dumnezeu  mai mult decât ne închipuim fiecare dintre noi.

Astăzi este timpul să acţionăm pentru a salva  vieţiile copiilor şi tinerilor noştri! Oare să fie adevărat şi în zilele noastre ceea ce spunea Ioan Chrysostom în secolul al patrulea că “dacă credincioşii ar fi trăit cum trebuie,  păgânii s-ar fi convertit la credinţa creştină”? Cuvintele acestea, în situaţia dată, pot fi adaptate astfel:  dacă oamenii maturi ar fi trăit cum trebuie credinţa creştină, atunci copiii şi tinerii nu ar fi părăsit biserica. Marele înşelător este bucuros de  perspectiva aceasta, ştiind faptul “că nu există nici o altă clasă care să poată face atât de mult bine ca tinerii si tinerele consacraţi lui Dumnezeu.” ( E. G. White, Mărturii vol. 1)

Nu mai este timp pentru regrete, ci pentru acţiune. Fiecare dintre  noi, la biserica unde mergem săptămânal, indiferent de numărul copiilor sau tinerilor, trebuie să ne luăm timp pentru a vorbi cu ei,  pentru a-i  încuraja şi  pentru a le oferi responsabilităţi. Dacă nici acum, în ceasul al 12-lea, nu facem nimic şi nu acceptăm ideea că generaţia tânără reprezintă prezentul bisericii vom ajunge să trăim doar din amintiri.  Astăzi este timpul ca pastorii şi slujbaşii bisericilor, părinţii şi instructorii, să lucreze împreună….din toată inima pentru copii şi tineri!