Nu știți… că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt…? Și că voi nu sunteți ai voștri?  (Apostolul Pavel)

„Normal că ştiu despre sex, de la 9 ani. Mi-a povestit cineva…, am citit şi pe internet, am văzut şi filme…”, acesta este răspunsul adolescenților de azi, care învaţă mai repede cum stă treaba cu relaţiile sexuale decât cu tabla înmulţirii, pierzându-și virginitatea încă din școala generală și ajungând „părinți” înainte de a obține buletin. Păstrarea castității până după căsătorie a devenit un „defect” în societatea modernă, majoritatea bărbaților ferindu-se de „fetele cuminți”, în timp ce alții aleargă după virgine pentru a le așeza în „vitrina” lor de „trofee”.

De la Ion al Glanetașului, care, fără scrupule, a sedus-o pe Ana, și până în prezent, fecioria a căpătat valori multiple, societatea românească ghidându-se, în general, după normele bisericești și ale „bunului simț”. Demult, castitatea era o virtute ce trebuia respectată, fiind singura zestre veritabilă, iar pierderea ei, într-un alt cadru decât cel legitim, reprezenta un păcat moral, dar și unul civic. Înainte de 1989, dacă un tânăr ar fi îndrăznit să seducă o fată, să o necinstească, iar apoi să refuze să se căsătorească cu ea, ar fi riscat 7 ani de închisoare, pentru (atenție!) viol.

Situația s-a schimbat dramatic după revoluție, libertatea de exprimare și acțiune oferind alte perspective. Tinerii au fost chiar sfătuiți că e mai indicat să „trăiască” puțin împreună înainte de căsătorie, ca nu cumva „când se vor lega la cap” să nu se potrivească. Așa au apărut căsătoriile de probă, numărul celor care preferă astăzi relațiile consensuale (concubinajul) fiind net în defavoarea celor ce preferă căsătoria. Am ajuns chiar să operăm plastic… moralitatea, medicii specialiști fiind șocați

Nimic nu se face astăzi fără scene explicite de sex, pentru că sexul vinde bine, însă… „la început nu a fost așa”. Dumnezeu a așezat relațiile intime în cadrul căsătoriei dintre un bărbat și o femeie, orice abatere de la această regulă de „doi simplă” însemnând păcat.

În toate timpurile au fost oameni care și-au ghidat viața după „rețetele de fericire” propuse de Dumnezeu. Ei credeau că „nu este bine ca omul să fie singur” (Gen. 2, 18) „până când moartea ne va despărți”. Aceștia erau pentru romantism în cadrul relației de cuplu, privind relațiile intime nu ca un lucru biologic (să faci copii) sau un lucru murdar (satisfacerea carnalului), ci ca pe o expresie a dragostei romantice. De asemenea, ei au fost pentru intimitate, afirmând că relațiile intime sunt foarte bune în spațiul intim al familiei, dar aduse în spațiul public ele devin cât se poate de rele. Cândva, cuplurile erau realiste, considerând că mariajul poate fi un lucru extraordinar, deși niciunul dintre soți nu este perfect. Iar un ultim lucru ce merită amintit era sfințenia la nivelul relațiilor de cuplu, ca o cale a lui Dumnezeu de a-i pregăti pe oameni pentru cer.

Ca o concluzie

Dacă ești părinte și citești aceste rânduri… poate ar fi bine să te întrebi când ai discutat ultima dată cu puștiul sau cu tânăra ta domnișoară despre relații de prietenie cu sexul opus, despre moralitate și castitate? Când vei deschide acest subiect cu el/ea, ce-i vei spune? Sau te mulțumești să știi că vreodată va afla cumva de la profesorul de biologie sau la vreo oră de dirigenție? S-ar putea să te înșeli, deoarece curiozitatea îi poate stârni interesul să caute răspunsuri unde n-ai dori să le găsească. Ca părinți ar trebui să le oferim modele de moralitate copiilor, spunându-le că nu sunt „defecți”, dacă sunt diferiți și merg contra curentului.

Dacă ești adolescent cu frămânări, gânduri, dorință de nou și cu blamul că ești… „cuminte”, te încurajez să „… nu stârnești dragostea până nu vine ea!” (Cânt. Cânt. 2, 7). Nu te rușina cu fecioria ta! Tinerii vor să-și trăiască viața, însă, atunci când vine vorba de stabilitate și de întemeiere a unei familii, preţul virginităţii crește din nou. Băieţii nu-şi aleg niciodată drept soţie o fată căreia „i s-a dus vestea”, iar un logodnic virgin este și astăzi foarte apreciat. Iar dacă te-am tulburat pentru că… odată… dintr-o imprudență ai făcut ceva necugetat, nu uita că „dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1, 9).

Dumnezeu a inventat sexul, iar regula Lui de bază – păstrează relația intimă în cadrul căsătoriei – nu înseamnă că ar vrea să ne vadă nefericiți, ci vrea să ne protejeze inimile, trupurile, relațiile și familiile. El știe cel mai bine ce a creat și am face bine să-L ascultăm.

Pastor,
Ciprian Ciurea

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Your email address will not be published. Required fields are marked *