„Dați-mi voie să compun cântecele unui popor și nu-mi pasă cine face legile.” Platon
Se povestește că în orașul Hameln din Germania medievală, locuitorii orașului au angajat un cântăreț din fluier ca să-i scape de o invazie de șoareci cu fluierul său vrăjit. Apoi n-au mai vrut să-i dea plata stabilită și cântărețul s-a răzbunat. A cântat o altă melodie și i-a condus pe copiii orășenilor într-o peșteră din munte, unde au dispărut pentru totdeauna. Și iată cum, spune misterioasa istorie de pe zidurile cetății, „pe 26 iunie 1284, 130 de copii născuți în Hameln au fost seduși de cântărețul din fluier îmbrăcat cu haine multicolore și au fost pierduți…”
Multe lucruri se pot spune despre muzică, mai puțin că nu are influență. Muzica creează emoții, emoțiile creează stări de spirit, iar stările de spirit se transformă cu timpul în atitudini.
Astfel, muzica jazz se asociază cu un stil de viață libertin, din cauza unei suprimări a activității lobului frontal, responsabil cu inhibiția și deciziile morale; muzica rock produce un spirit rebel, iar muzica rap sau hip-hop transmite agresivitate. Ellen White dezaprobă „muzica ușuratică, muzica populară, muzica potrivită pentru sala de dans”, din cauză că aceasta răpește timpul (și dispoziția, putem adăuga) pentru rugăciune și gustarea Cuvântului lui Dumnezeu. Pe de altă parte, muzica clasică de exemplu, în special cea din perioada barocă este echilibrată în melodie, armonie și ritm. Sentimentele exprimate sunt în general de liniște, bucurie, dar și de frământare sufletească, însuflețire, curaj, triumf, transmise într-un mod care nu afectează echilibrul psihic.
Și nu, nu ne referim aici (doar) la muzica de închinare. Clasice sau moderne, sunt multe piese muzicale bune de ascultat, deși nepotrivite pentru închinarea din biserică sau de acasă. Așadar, parafrazându-l pe apostolul Pavel, voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea.
Un alt cântăreț a coborât din lumea curată cuprins de duhul răzbunării. Copiii și tinerii noștri sunt ținta lui principală, fiind cei mai vulnerabili și mai ușor de impresionat. Melodia lui se aude în mall-uri, în pauze la școală, se transmite pe YouTube și la radio, se află în telefoanele din buzunare și în televizorul din sufragerie. Este peste tot, chiar și în autobuz.
În casa ta ce muzică se ascultă?
Pentru mulți dintre noi, muzica este „ceea ce se cântă”. Nu toți avem posibilitatea să analizăm tehnic melodiile pe care le ascultăm, însă putem urmări niște principii simple.
În primul rând, toată muzica ascultată, interpretată sau compusă de creștini, fie ea sacră sau profană, Îl va onora pe Dumnezeu: „…să faceți totul spre slava lui Dumnezeu”. Orice alt fel de muzică ne va slăbi legătura cu Domnul.
În al doilea rând, ea ar trebui să fie cea mai nobilă și cea mai bună: „…tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.”. Noi ne pregătim să ne alăturăm corurilor cerești, iar viața aceasta este o pregătire pentru atunci.
Avem deci două principii de bază: să avem totdeauna în atenție slava lui Dumnezeu și să alegi mereu ce este mai bun și mai nobil.
Dincolo de aceste principii generale, care pot fi aplicate foarte subiectiv, ne-ar ajuta să cunoaștem câteva aspecte, nu prea tehnice, dar esențiale.
Precum ingredientele unui fel de mâncare, pe care le citim pe eticheta produselor din supermarket și muzica este compusă din ceva. Când aud o muzică pe care vreau să o analizez, mă întreb:
Ce ritm are? Aici e poate cea mai acută problemă, pentru că ritmul are o influență mai mare decât toate celelalte elemente la un loc. Cuvântul cheie pentru ritm este moderația. Un ritm scos prea mult în evidență (cu multă percuție, de exemplu), va strica echilibrul unei piese și îi va diminua ascultătorului capacitatea de concentrare. O piesă pop, bunăoară, nu te îndeamnă la cine știe ce cugetare. Iar dacă ritmul este și alert, vivace, lucrurile sunt și mai clare: îți vine să te miști, să o iei din loc, să te bâțâi (nu o facem pentru că ne cenzurăm, sau am căpătat toleranță, dar stimulul este acolo). Un alt aspect este sincopa. O sincopă este un ritm deplasat, defect, cu accentul pe oricare altul decât prima bătaie (..). Folosite excesiv, sincopele afectează echilibrul organismului deoarece contravine ritmului natural al inimii.
Apoi cum e melodia? Este curgătoare, înălțătoare, bine structurată, sau este (prea) simplă, banală, repetitivă?
Dacă adăugăm și armonia avem trei componente de bază ale muzicii. Din păcate, nu există etichete la muzica ce „se vinde” astăzi pe toate canalele: în mall-uri, pe YouTube, la radio, în căști, sau chiar în autobuze. Dar putem „citi” muzica urmărind aceste elemente.
Tu asculți ce vrei, dar știi ce asculți?
Beniamin Chircan